Top 10 mistere neelucidate

10. Manuscrisul lui Voynich

Manuscrisul lui Voynich (numit așa după Wilfrid Michael Voynich) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției.

Voynich_manuscript_bathtub2_example_78r_cropped

Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte (?) neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.

Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra nici până în ziua de azi, nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase.

Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).

O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.

9. The Taos Hum

Unii locuitori și vizitatori ai micului oraș Taos, New Mexico, sunt deranjaţi de ani de zile de un zumzet misterios de frecvență joasă în aer şi în deșert. Ciudat, doar aproximativ 2% din locuitorii Taos au raportat ascultarea sunetului. Unii cred că este cauzată de acustica neobișnuită, alții suspectează un secret sinistru. Descris ca un vâjâit, murmur, sau buzz, nimeni nu a fost încă în măsură de a localiza originea sunetului.

taoshum

In 1977, un ziar britanic a primit aproape 800 de scrisori de la oameni plângându-se de lipsa somnuli, amețeli, dificultăți de respirație, dureri de cap, anxietate, iritabilitate, incapacitatea de a citi sau de studiu, din cauza zumzetului neîncetat.

Cei mai mulţi localnici spun că zgomotul începe brusc şi nu dispare. Alţii îl descriu că sună ca un motor diesel în depărtare.

Din moment ce s-a dovedit a fi nedetectabil de microfoane sau de antene, sursa și natura lui este înca un mister.

8. Călcâiul de aluminiu de la Aiud

Denumit şi “călcâiul de aluminiu de la Aiud”, acest bloc de metal, sub forma unui călcâi, pare a semăna cu un ciocan fără mâner. Obiectul a fost trimis la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca, pentru a fi examinat. Astfel, s-a descoperit că el cântăreşte peste 2 kg, având două găuri de forme diferite. Obiectul mai conţine, de asemenea, şi două braţe.

aiudwedge

Deşi stratul de oxid de aluminiu are o vechime de cel puţin 300-400 de ani, sunt alţi specialişti care cred că obiectul poate avea o vechime de minim 20.000 de ani, pentru că a fost găsit alături de două oase de mastodonţi. Alţii au mers şi mai departe şi au presupus că obiectul ar avea o origine extraterestră, făcând parte dintr-un OZN care s-a prăbuşit în râu.

Oricare ipoteză e corectă, un lucru este sigur: “călcâiul de aluminiu de la Aiud” rămâne, cu siguranţă, un mare mister.

7. Podul Overtun

Podul Overtoun este situat în Dumbarton, Scoția și a fost construit în 1859. La prima vedere, acest pod este unul ca oricare altul, dar în decursul anilor a devenit faimos datorită numărului de sinucideri înregistrate în rândul câinilor.

Primele incidente stranii s-au înregistrat prin anii ’50, când câinii care ajungeau pe podul Overtoun se aruncau în gol fără niciun motiv real. Un alt fapt straniu este că toți câinii care s-au sinucis pe acest pod au făcut-o doar printr-un singur loc, de parcă ceva sau cineva îi împingea în hăul de peste 50 de metri.

maxresdefault

Dar ce îi împinge pe câini să se arunce de pe podul Overtoun? De-a lungul timpului, diverși specialiști în paranormal au încercat să explice comportamentul dubios al patrupedelor. Unii cred că podul este bântuit de stafii, drept pentru care animalele ajung să aibă un comportament suicidal. Și mai ciudat este că unii dintre câinii care s-au aruncat de pe pod nu au murit și atunci când au revenit pe structura de piatră s-au aruncat și pentru a doua oară.

Un alt fapt șocant s-a petrecut în 1994, când un bărbat și-a împins fiul de pe podul Overtoun. După ce a fost arestat a declarat că o entitate ciudată, care se afla pe pod, i-ar fi spus că fiul său este Anticrist.

O altă teorie care încearcă să dezlege misterul podului Overtoun se referă că este un loc de intersecție dintre lumea noastră și cea de dincolo. Din diverse motive, această barieră dintre lumi se rupe și faptul pentru care animalele sunt mai sensibile reacționează atât de dramatic.

Oricare ar fi explicația pentru sinuciderea în masă a câinilor de pe podul Overtoun este cert faptul că ceva misterios și inexplicabil se petrece în zona respectivă. Probabil că în viitor mai multe explicații vor fi disponibile cu privire la aceste evenimente tragice, care continuă să se petreacă și în ziua de azi.

6. Monstrul din Loch Ness

Monstrul din Loch Ness este un animal care, din punct de vedere taxonomic, nu face parte din nici o familie sau specie, dar despre care se spune că trăiește în lacul Loch Ness din Scoția. Monstrul din Loch Ness este unul din cele mai cunoscute animale studiate de criptozoologie. Evidențele despre existența acestui animal sunt alcătuite din puține, dar mult disputate, fotografii și înregistrări cu sonarul: nu au fost descoperite schelete, urme, exemplare vii sau țesuturi. Localnicii l-au botezat Nessie, un nume folosit azi în toată lumea, încă din anii 1950.

Legenda moderna s-a născut abia pe 2 mai 1933 când a fost publicată ştirea că acest monstru a fost văzut.Un cuplu a susţinut ideea că monstrul era pe mal, traversând drumul de pe ţărm.

Ziarele britanice au trimis reporteri în Scoţia pentru a vedea monstrul. S-au găsit urmele unui imens animal patruped. Au fost luate mulaje cu urmele găsite în pământ şi trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anunţat că urmele erau ale unui hipopotam.

În 1934, o faimoasă fotografie, prezenta o creatură asemănătoare cu un dinozaur, al cărei gât lung ieşea din apele învolburate. Această fotografie i-a facut pe unii să speculeze că Nessie ( monstrul ) era singurul supravieţuitor al unei specii dispărute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic, se presupune că a disparut împreună cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani în urmă. Totuşi, Loch Ness, a fost îngheţat în timpul erei glaciare, astfel încat această creatură ar fi trebuit să străbată calea dintre mare şi râul Ness în ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede că a avut sangele rece, nu ar fi putut să supravieţuiască multă vreme în apele îngheţate din Loch Ness.

Surgeon_s-photo_3273486b

în anii ‘60 mai multe universităţi britanice au organizat expediţii la Loch Ness, utilizând un sonar pentru a cerceta adâncurile. Nu a fost descoperit nimic concludent dar un semn de întrebare rămâne fiindcă la fiecare expediţie, operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se mişcau, fenomen pe care nu l-au putut explica.

În 1975, Academia de Ştiinţe Aplicate din Boston a combinat sonarul cu fotografia subacvatica. După ce au facut fotografia, au marit-o zărind posibila înotatoare imensa, creatura asemănătoare unui plesiozaur.

S-au mai făcut expediţii şi în anii ‘80, ‘90 dar rezultatele au fost neconcludente.

Cercetări se fac în continuare, entuziasmul turiştilor şi al investigatorilor profesionişti sau amatori neputând fi stăvilit.

5. Stonehenge

Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire.

181_1

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatră (megaliți – menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar.

Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de “găurile lui Aubrey” (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

4. Jack Spintecătorul

„Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim (sau criminali anonimi) activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul.

jack_4_size6

Victimele erau alese din rândul femeilor care munceau ca și prostituate. Crimele se petreceau fie în timpul nopții, fie dimineața devreme, în locuri publice sau semi-publice. Gâtul victimei era tăiat după ce i se mutila trupul. Teoriile susțin că victimele erau mai întâi strangulate pentru a fi reduse la tăcere, lucru ce explică lipsa sângelui de la locul crimelor. Scoaterea organelor interne din trupurile a trei victime i-a determinat pe oficiali să presupună că ucigașul avea cunoștințe de chirurgie.

Ziarele, ale căror vânzări au crescut mult în acea perioadă,  au ajutat la promovarea notorietății criminalului datorată brutalității omorurilor și a ineficienței poliției, care nu a reușit să-l identifice și să-l captureze, uneori ajungând la locul crimei mai târziu cu câteva minute.

Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor.

3. Semnalul “Wow!”

Semnalul Wow! a fost un semnal puternic de radio în bandă îngustă (1420,456 MHz) detectat de către Jerry R. Ehman la 15 august 1977, în timp ce lucra în cadrul unui proiect SETI la marele radiotelescop Big Ear de la Universitatea de Stat Ohio care se află la Observatorul Perkins al Universității Ohio Wesleyan în Delaware, Ohio. Semnalul avea semne distinctive preconizate a fi din afara sistemului solar. A fost detectat timp de 72 de secunde de către radiotelescopul Big Ear, dar apoi nu a mai fost detectat din nou. Semnalul a fost obiectul unei atenții semnificative din partea mass-media.

800px-wow_signal

Din cauză că era o asemănare foarte mare între caracteristicile semnalului receptat și estimările făcute în privința formei sub care un semnal interstelar ar putea fi receptat, Jerry R. Ehman a încercuit semnalul pe raportul tipărit, adăugând un scurt comentariu, „Wow!”, care a dat numele semnalului.

Radiotelescopul utilizat este fix și folosește rotația Pământului pentru studierea cerului, de aceea poate observa un punct oarecare doar 72 de secunde. Punctul de origine al semnalului este în constelația Săgetătorul, aproximativ la 2,5 grade de steaua χ¹ Sagittarii.

Încă nu s-a ajuns la o concluzie finală în privința naturii semnalului, dacă este o reflecție cauzată de praful cosmic sau dacă are o sursă terestră.

2. Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor (în engleză “The Bermuda Triangle”), cunoscut și sub numele de “Triunghiul Diavolului”, este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colțuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico și Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafața cuprinsă este de circa 1.2 milioane km². Există unele speculații cum că în această regiune se întâmplă foarte des fenomene paranormale, cum ar fi: dispariții ale unui număr mare de vase și aparate de zbor, activități paranormale în care legile fizicii sunt date peste cap, puse inclusiv pe seama ființelor extraterestre.

maxresdefault

În ciuda acestor idei populare, Paza de Coastă a Statelor Unite și alte agenții citează statistici care indică faptul că numărul incidentelor de vase și avioane dispărute sau pierdute nu este mai mare decât în oricare altă zonă des circulată a lumii.

Multe din așa-zisele mistere s-au dovedit a nu fi chiar atât de misterioase sau neobișnuite la o examinare mai amănunțită, conținând erori și fabricații care în multe cazuri au circulat și recirculat timp de zeci de ani.

1. Zborul MH370

Pe data de 8 martie 2014 un avion aparținând companiei Malaysia Airlines a dispărut de pe radare la două ore după decolarea din Kuala Lumpur cu destinația Beijing. La bordul avionului se aflau 239 de persoane (227 de pasageri și 12 membri ai echipajului). Inițial, autoritățile anunțaseră că Zborul MH370 dispăruse la circa o oră după ce decolase din Kuala Lumpur spre Beijing. Însă, conform unor surse militare, după pierderea contactelor de către radarele civile, armata malaeziană detectase avionul de pasageri la sute de kilometri de traiectoria declarată.

“Avionul a schimbat direcția spre zona Kota Bharu și a zburat la altitudine joasă. Ajunsese în zona Strâmtorii Malacca”, a declarat un ofițer militar.