Moartea nu este decât o iluzie

Este moartea doar o iluzie? Cercetările din ultimii ani ne sugerează că moartea nu este chiar sfârşitul.

moartea o iluzie1

După moartea bunului său prieten, Albert Einstein a spus: “Acum Besso a plecat din această lume ciudată puţin înaintea mea. Asta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi… ştiu că diferenţa dintre trecut, prezent şi viitor nu este decât o iluzie continuă.

Noile descoperiri continuă să sugereze că Einstein a avut dreptate şi că moartea este o iluzie.

Gândirea noastră clasică e bazată pe credinţa că lumea are o existenţă obiectivă şi independentă. Dar un şir lung de experimente arată opusul. Credem că viaţa este doar activitatea carbonului în amestec cu moleculele – trăim o perioadă după care putrezim în pământ.

Credem în moarte deoarece aşa am fost învăţaţi şi pentru că o asociem cu trupul nostru ştiind că acesta va muri într-o bună zi. Sfârşit! Dar biocentrismul, o nouă teorie universală a tuturor lucrurilor din jurul nostru, ne spune că moartea nu este neapărat finalul pe care cu toţii îl credem. Mai mult, dacă adaugi viaţa şi conştiinţa în această ecuaţie, poţi explica unele dintre cele mai mari mistere ale ştiinţei. Spre exemplu, devine clar de ce spaţiul şi timpul (chiar şi proprietăţile materiei) depind de observator. De asemenea, devine clar faptul că legile, forţele şi constantele universului apar extrem de “la locul lor” pentru a susţine viaţa.

Până nu recunoaştem că avem Universul în mâinile noastre, tentativele de a-l înţelege rămân fără rezultat.

Poţi lua spre exemplu vremea de afară. Vezi un cer albastru, dar celulele creierului tău pot fi schimbate în aşa fel încât cerul să-l poţi vedea verde sau roşu. De fapt, cu un pic de inginerie genetică am putea face ca tot ce este roşu să vibreze sau să facă zgomot, sau chiar să te facă să-ţi doreşti să faci sex cu păsările. Crezi că este lumină afară, dar celulele creierului tău pot fi schimbate în aşa fel încât să fie întuneric. Crezi că este cald şi umed, dar pentru o broască tropicală se simte rece şi uscat. Această logică se poate aplica aproape oricărui lucru. Concluzia. Ceea ce vezi nu poate fi prezent fără conştiinţa ta.Double-slit1

Adevărul este că nu poţi vedea totul prin osul care îţi înconjoară creierul. Ochii tăi nu sunt portaluri către lume. Tot ceea ce trăieşti şi experimentezi în aceste momente, chiar şi trupul tău, este un vârtej de informaţii conform minţii tale. Potrivit biocentrismului, spaţiul şi timpul nu sunt acele obiecte grele şi reci pe care le ştim. Mişcă-ţi mâna prin aer, dacă faci abstracţie de tot, ce-ţi rămâne? Nimic. Acelaşi lucru se aplică şi spaţiului. Spaţiul şi timpul sunt simple unelte care ne ajută să punem totul în ordine.

Consideră faimosul experiment “two-slit“. Când oamenii de ştiinţă privesc o particulă care trece printr-o barieră dublă, particula se comportă ca un glonte şi trece prin prima fantă sau prin cea de-a doua. Dar dacă nu priveşti, se comportă ca un val şi poate trece prin ambele bariere în acelaşi timp. Deci, cum poate o particulă să-şi schimbe comportamentul depinzând de faptul că o priveşti sau nu? Răspunsul este unul simplu. Realitatea este un proces care implică conştiinţa ta.

Mai ia în considerare principiul incertitudinii lui Heisenberg. Dacă într-adevăr este o lume acolo cu particule care se plimbă ce colo-colo, atunci ar trebui să putem măsura toate proprietăţile lor. Dar nu putem. De exemplu, localizarea şi impulsul unei particule nu pot fi ştiute în acelaşi timp. Aşa că de ce ar trebui să conteze pentru acea particulă ce decizi tu să măsori? Şi cum pot perechi de particule încurcate să fie instantaneu conectate în parţi opuse ale galaxiei ca şi cum spaţiul şi timpul nu ar exista? Din nou, răspunsul este simplu. Deoarece nu sunt “doar acolo”. Spaţiul şi timpul sunt doar unelte ale minţii.

Moartea nu există într-o lume fără spaţiu şi timp. Imortalitatea nu înseamnă o perpetuă existenţă în timp, ci o reşedinţă în afara timpului cu totul.

Gândirea noastră liniară despre timp este din nou inconsistentă cu o altă serie de experimente recente. În 2002, oamenii de ştiinţă au arătat că particulele luminii (fotonii), ştiau în avans ce vor face gemenii lor depărtaţi în viitor. Au testat comunicarea dintre perechile de fotoni. Au lăsat un foton să-şi încheie călătoria (acesta a fost nevoit să decidă dacă va fi o particulă sau un val). Cercetătorii au întins distanţa pe care celălalt foton a făcut-o pentru a ajunge la prorpiul detector. Chiar şi aşa, au putut adăuga un interceptor pentru a preveni colapsul într-o particulă. Cumva, prima particulă a ştiut ce vor face cercetătorii înainte ca acest lucru să se întâmple, fără să mai ţină cont de spaţiul şi timpul care le separau, ca şi cum acestea nu ar mai fi contat. Au decis să nu devină particule înainte ca geamănul lor să întâlnească interceptorul. Nu a contat cum am setat experimentul. Mintea noastră este singurul lucru care a determinat cum se vor comporta.

moartea o iluzie2

Straniu? Acum să-ţi prezint un alt experiment care a fost publicat recent în prestigiosul jurnal de ştiinţă “Science” în 2007. Oamenii de ştiinţă din Franţa au proiectat fotoni în aparat şi au arătat că aceştia au putut retroactiv să schimbe ceva care se întâmplase deja în trecut. În timp ce fotonii treceau prin aparat, au trebuit să se decidă dacă să se comporte ca particule sau ca valuri în momentul în care au lovit splitterul. Mai târziu s-a dovedit că ceea ce observatorul a decis în acel timp a determinat comportamentul acestora în trecut.

Desigur, trăim în aceeaşi lume. Dar criticii afirmă că acest comportament este limitat de lumea microscopică. Dar această viziune de “lume-dublă” (prima setată în lumea fizică pentru obiectele mici, iar cealaltă pentru restul universului, inclusiv noi) nu are o bază reală. În urmă cu câţiva ani, cercetătorii au publicat un articol în “Nature” prin care arătau faptul că comportarea cuantică se extinde în lumea de zi cu zi. Alte experimente cu molecule uriaşe numite “Buckyballs” arată din nou faptul că realitatea cuantică se extinde mai departe de lumea microscopică.

moartea o iluzie3

Respingem cu generalitate universul multiplu din Star Trek, dar se pare că acolo este o bucăţică mai mare de adevăr în ceea ce priveşte realitatea. Un bine-cunoscut aspect al fizicii cuantice este acela că observaţiile nu pot fi prezise cu exactitate. În schimb, există o mare arie de posibilităţi observabile, intrerpretarea “lumii-multiple” (fiecare dintre aceste observaţii corespund unui univers diferit, numit şi multivers. Există un număr infinit de universuri şi tot ceea ce poate să se întâmple are loc în unele dintre ele. Moartea nu există în adevăratul sens al ei în aceste scenarii. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ceea ce se întâmplă în oricare dintre ele.

Viaţa este o aventură care transcendă liniile noastre obişnuite prin care gândim. Când murim, o facem în matricea vieţii. Viaţa are o dimensiune non-liniară, este ca o floare specifică unui anotimp care se întoarce şi înfloreşte în multivers.

Influenţa simţurilor a copleşit mintea umană în aşa fel încât pereţii spaţiului şi ai timpului să pară de netrecut, reali şi insurmontabili. Să vorbim cu neseriozitate de aceste limite în lume este un semn de nebunie” a spus Ralph Emerson.

Sursa: robertlanzabiocentrism.com